Peştera Polovragi sau “Peştera lui Pahomie”, aşa cum era numită pe vremuri este cea mai mare şi cea mai deosebită peştera de pe valea Oltului, fiind un vechi meandru subteran al râului, săpat în versantul stâng al cheilor. Este o peşteră lungă de peste 9000 m, având 3 sectoare principale, şi mai multe secundare, toate denumite în funcţie de specificul fiecăreia: Culuarul Stâlpului, Culuarul Liliecilor, Culuarul Sufocat, etc.

În această peşteră se contopesc mai multe legende: una dintre ele spune că cealaltă ieşire din peştera se află tocmai în Transilvania, altă legendă spune că aici, pe vremea dacilor, vracii prelucrau o plantă rară, numită “povraga”, “polvraga”, sau “polovraga”, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. De altfel, este posibil ca denumirea localităţii şi implicit a peşterii şi mănăstirii, să fie de origine dacică.

Dar cea mai vestită legendă spune că aici ar fi trăit Zamolxe, zeul protector al dacilor, care îi îndemna la luptă pe aceştia pentru apărarea ţării împotriva cotropitorilor, iar stalactitele şi stalagmitele sunt formate din lacrimile lui, care plâng soarta poporului dac cucerit de romani. Această legendă are la baza faptul că pe platoul de deaspura peşterii s-a descoperit o cetate dacica.