Pădurile din Valea Beiului (Judeţul Caraş Severin) sunt de o frumuseţe rară şi ascund numeroase comori misterioase şi basme încântătoare. Locul care te fascinează cel mai mult aici este Lacul Beiului, înconjurat de cascadele mirifice.

Zona este ca un colţ de poveste, care te vrăjeşte încă de la prima privire. Ceea ce te uimeşte din primul moment este culoarea verde-albăstruie a lacului, şi apa care pare foarte limpede şi cristalină, încât ai impresia că lacul nu are o adâncime mai mare de câţiva zeci de metri. De fapt lacul are o adâncime de 4 metri, şi s-a format deasupra unor roci acoperite de muşchi.

Legenda locului spune că, pe când Banatul era sub stăpânire otomana, un bei a ajuns în Poiana Florii, unde a întâlnit o frumoasă fată din satul Potoc ce îşi păştea oile. Aceştia s-au îndrăgostit pe loc, iar atunci când tatăl beiului a aflat de dragostea dintre fiul lui şi păstoriţă, a trimis armata să o omoare pe fata. Beiul şi-a găsit iubita înjunghiată în locul unde acum este izvorul Beuşniţei, în vârf de stâncă.

Acesta s-a luptat din toate puterile cu ostaşii iar în luptă, a pierdut un ochi. În locul în care a căzut acesta, a apărut lacul ce-i poartă astăzi numele. Beiul a vărsat multe lacrimi, după care se spune că s-ar fi omorât. Din lacrimile lui s-a format izvorul care alimentează lacul. O altă variantă a legendei spune că de fapt, apele spumoase ale cascadei, nu sunt altceva decât voalul de mireasă al păstoriţei, care a plecat să se întâlnească în nemurire cu lacrimile beiului.